Posted by: zaqk | July 1, 2018

Devorarea liderilor


In 89 ni s-a deschis apetitul. Am vazut ca ne putem impusca liderul si sa justificam prin o revolutie. Necesitatea schimbarii regimului a explicat actiunile demne de vremurile intunecate, dar nu de sfarsit de secol 20.

Ulterior ne-am rafinat. Pe Constantinescu l-am tras pe linie moarta – norocul lui! – pentru ca regimul nu a necesitat schimbari majore, ci doar ajustari marunte, pe ici, pe colo.

Pe Basescu l-am folosit cat a fost bun. Cand a luat-o razna cu Nuti, am avut o placere deosebita in a-l intoarce pe toate partile si la a-l reduce la un biet comandant de nava ce a avut, vremelnic, pozitia de sef in stat. Marunt destin pentru cel care ar fi putut fi mai mult.

Pe Iliescu il uram cu patima. Este sacrificarea rituala a celui pe care il invinovatim de destinul semi-esuat al Romaniei post 89. Nu ii dorim moartea pentru ca stim ca e prea putin pentru el. Ar scapa usor. Ii dprim o viata lunga, sanatoasa, constient ca structura socialista a lui a esuat – caci o va face, in final, fiind vorba de o aberatie a organizarii sociale.

Intre timp, insa, mi-as face griji daca as fi vremelnic potentat al tarii. Nu de alta, dar avem un impuscat, unul la inchisoare, doi nesemnificativi, unuia ii dorim o viata lunga ca sa sufere. Deci suntem in urma la a aplica niste corectii.

Advertisements

Categories

%d bloggers like this: