Barbatul tine in mana un trandafir ambalat frumos in ceva chestie de hartie. Langa el, cei doi copii, o fetita de vreo 4 anisori si un baietel cu vreo 2 ani mai mult.

Rontaie fiecare dintr-un corn.

Baietelul se opreste din mancat si intreba: “tata, de ce ai luat floare pentru mama?”

Fetita, atotstiutoare, “ca e ziua fetelor!”.

Tatal, oftand, intervine: “aia e mai incolo!”

Advertisements

Delicios momentul in care Isarescu este intrebat daca BNR s-a imprumutat de la FNI.

Sunt sigur ca Isarescu nu s-a asteptat la intrebarea asta.

Daca as opri textul aici, ar fi un text de scandal, numai bun pentru detractorii BNR, pentru sustinatorii pana in panzele albe ale guvernului inept si, de ce nu, ale PSD.

Isarescu nu se astepta la asa ceva pentru ca intrebarea e stupida. Cand zici ca X se imprumuta de la Y, poporul intelege ca X s-a dus la Y si a zis ca “am nevoie de bani, ma ajuti pana la salariu?”. Asadar e ca si cum Isarescu, reprezentant al BNR – ca pozitia asta conteaza acum, nu faptul ca in momentul respectiv era premier – s-a dus la Vantu si i-a cerut niste bani – ca Vantu avea gramada atunci – pana la urmatoarele incasari din taxe si impozite, ca il are pe al mic la scoala si trebuie sa ii dea bani de sandvis. De fapt situatia, in cazul acestui imprumut, este altul. Ministerul de Finante a avut o emisie de obligatiuni pe carele-a cumparat cine a dorit. Obligatiunile respective se rascumpara la termen platind o dobanda, ca atare cumparatorul a imprumutat emitatorul cu niste bani. Emitatorul nu are nici o treaba sa verifice cazierul sau bonitatea cumparatorului, ca plata se face imediat, deci nu exista riscul de a fugi cineva cu obligatiunile. Putea sa le cumpere si interlopii, totul era absolut legal.

In mintea vulgului insa, se face asocierea lui Isarescu cu pozitia ocupata acum. Daca mergem acum pe strada si intrebam oamenii, sunt sigur ca 9 din 10 care stiu episodul vor retine faptul ca Isarescu si nu Ministerul de Finante a vandut obligatiunile si este periculos acum sa lasam la butoanele BNR pe un om in cardasie cu hotii.

Si asa se trece la subminarea lui Isarescu, numai bine pentru inlocuirea din toamna cu un om de casa.

Inversunarea celor implicati are sens si mai mult cand cauti mai adanc.

In 2020 Romania va fi una in gazdele campionatului european de fotbal.

De regula o astfel de competitie inseamna bani castigati de tara gazda. Daca se face totul cum trebuie, ceea ce nu e cazul.

In situatia noastra, ne va costa mult mai mult decat castigam.

Si in eventualitatea in care vom reusi sa facem vreo cale ferata pana la aeroport care sa aduca la Gara de Nord bucuresteana suporterii, orice avantaj economic pe care l-am avea este eliminat 100% prin pozitionarea in mijlocul orasului a stadioanelor. Ultimele dati cand a avit loc vreo festivitate pe Arena Nationala, toti locatarii din zona (si e o zona mare!) au fost rugati sa nu parcheze pe acolo pentru a permite celor veniti din alte parti sa parcheze. Sau sa permita fluxul mare de oameni sa circule. Etc.

Faptul ca deranjezi locuitorii unui cartier, poate chiar sector bucurestean, nu va fi compensat de cei 10 mii de suporteri ce vor ajunge la stadion, restul fiind blocati ori in aeroport, ori in prezumtivul tren catre gara, ori in gara sau, de ce nu, in haosul traficului capitalei.

Nu stiu cine a decis asta, dar a decis prost. Trebuia sa stam pe craca noastra si sa ne vedem de “treburili tari”.

Zilele trecute, pe langa bataia – bine meritata – pe care si-a incasat-o omul lui Voiculescu, am asistat si la nasterea unei aliante menite a da cu guvernantii actuali de pamant.

Cele doua partide care s-au unit nici ca nu sunt mai diferite unul de altul. Teoretic, ar trebui sa se completeze perfect: USR are infrastructura necesara, are vizibilitate – ca organizatie, are putere politica, castigata cu eforturi multe in ultimii doi ani de tranta cu PSD. Pe de alta parte, PLUS este un partid care se invarte in jurul a catorva persoane. In afara de Ciolos si Voiculescu mai putem numi pe cineva din PLUS, cineva cu notorietate nationala?

Dan Barna a iesit din aceasta negociere cu noi valente de om politic. Ar fi putut, in cel mai dambovitean mod cu putinta, sa profite de slabiciunea viitorului partener si sa negocieze de pe pozitii de forta. Nu l-a ajutat pe Ciolos nici scandalurile in care a fost implicat el si partidul sau in ultima perioada. Pentru oricare alt partid, ar fi fost numai bun de ingerat si de scuipat afara ceea ce nu trebuie. Insa Dan Barna nu a facut asa, cu ochii pe miza mult mai mare si mai importanta a castigarii a cat mai mult in toate alegerile care vin in continuare. Este ferm constient ca PLUS si USR se bat, in mare parte, pe acelasi electorat si, cum fiecare cetatean are doar un singur vot (mai putin aia plimbati cu autobuzele), este mult mai eficient in alianta decat in afara ei.

Retrospectiv vorbind, USR a avut mare noroc cu Nicusor Dan care s-a dovedit a fi marunt in momentul in care s-a pus problema de pozitionare fata de referendumul CPF. Atunci, calare pe cai mari, a crezut ca daca ameninta cu plecarea, USR se va pozitiona exact ca el. S-a dovedit ca acei cai erau cam ponei si ca membri USR nu sunt pesedisti care sa ii planga pe umar lui Dragnea cand el se joaca de-a retragerea.

PLUS, pe de ala parte, are ghinionul de a avea un lider care nu s-a dovedit a fi mizerabil si sa forteze partidul sa-l ejaculeze – apud Vanghelie – cand intra in conflict cu el.

S-ar putea spune ca USR a cedat cand l-au pus pe Ciolos primul pe lista, insa in spatele acestei pozitionari sunt calcule clare, reci, strategice. Ceea ce acum pare a fi o retragere tactica a USR, este, de fapt, strategia pe termen lung. Alianta va exploata la maxim tot ceea ce are, de aceea Dan Barna nici nu apare pe lista pentru ca el este cel din spate, organizatorul, tacticianul, strategul, cel cu vizibilitate minima, care identifica si creste oameni din partid, pregatindu-i pentru functiile mari.

Strategia are avantaje pe toate planurile. Sistemul incetatenit la noi, ca presedintele partidului da premierul in cazul castigarii alegerilor si candidatul la presedintie, este stupid. Teoretic, presedinte de partid este cel care reuseste sa fie un lider. In momentul in care acel lider se duce la Victoria sau la Cotroceni, vaduveste partidul de aportul sau important. In momentul in care omul trimis acolo da gres, daca e seful partidului, partidul o incaseaza 100%. Daca, pe de alta, parte, premierul/ presedintele este un om din partid, sustinut de partid, dar fara sa fie capul partidului, independent pana la un punct, orice ar face acolo este mai usor gestionabil decat in varianta cealalta. Este diferenta, daca vreti, dintre Grindeanu/ Tudose si Dancila (despre care toata lumea stie ca e 100% pe sforile lui Dragnea).

Stiti cine este presedintele republicanilor din State? Dar al democratilor? Nici eu. Dar nu conteaza pentru ca premierii si presedintii sunt piese de schimb, dar partidul nu.

 

Mare scandal acum prin useristi ca a venit unul de care, pana cum, nu stia nimeni, si a inceput sa dea cu PSD pe jos intr-un mod articulat, coerent si cu cifrele in spate. Andrei Caramitru, fratele lui Stefan Caramitru, cel care a avut o mica altercatie cu nora lui Dragnea – ca fiu-su s-a refugiat in casa – si amandoi fii actorului, regizorului de teatru si omului politic Ion Caramitru, s-a bagat in USR si a cunoscut o ascensiune fulminanta, devenind, de departe, figura cea mai vizibila din partid.

Se argumenteaza ca asta nu e modul in care USR comunica, in timp ce Caramitru nu se fereste de cuvinte dure, de admonestari si insulte- fara a fi vulgare. Sustinatorii USR, captivi in mantra “oameni noi”, au impresia ca omul politic de care are Romania nevoie este ca un lord englez, politicos pana la exasperare, cu un calm imperturbabil. Cam asa cum este Dan Barna care nu reuseste sa treaca de 3% si cu care partidul se invarte in jur de 15%.

Gresit. Daca nu cred, sa ii intrebe pe britanici la ce le-a folosit politetea in lupta cu Nigel Farage.

Romanii au dat dovada, si nu doar o data, ca au nevoie de un om care nu se teme sa spuna lucrurilor pe nume. Daca s-ar uita numai putin mai in spate, ar vedea ca Vadim avea sustinatorii lui, un nucleu dur, si ca personajul era de o savoare indubitabila si placuta tuturor, de la vladica la opinca. Ar vedea ca ascensiunea lui Basescu s-a facut printr-un discurs dur, care nu se temea de cuvinte. Omul este vulgar pana peste poate – probabil defect profesional – dar nu se ferea deloc de a da de pamant cu dusmanii politici atunci cand interesul (sau) o cerea. Ce ii lipsea lui Basescu, insa, este originea sanatoasa. Trecutul de dinainte de 89, evolutia de dupa 89, asocierile cu personaje dubioase i-au pus in spinare multe semne de intrebare referitoare la onestitatea lui.

Andrei Caramitru este un hibrid intre “omul nou” al USR si Basescu. Trecutul il recomanda ca un om “self made”, un individ care a reusit prin fortele proprii, prin educatie, prin munca asidua. A ajuns acum la un nivel confortabil de venituri incat sa isi orienteze atentia spre societatea din care face parte si sa incerce si el ceva, orice, ca sa o ducem toti mai bine. Metodele lui de comunicare sunt intinse pe toata plaja, oprindu-se (sper) inainte de a se cobori la nivelul lui Nicolae Serban. Se exprima dur, pe intelesul maselor largi, dar fara a cadea in vulgaritate. Este echivalentul lui “Muie PSD”, dar intr-un mod in care te poti prezenta cu demintate in fata Europei.

Evident ca vor ramane multi care sa il conteste, pe motiv ca “oameni noi”. Este manifestarea doar a neputintei de a face acelasi lucru. A nemultumirilor ca, dupa atatia ani (?) petrecuti in partid, multi nu au reusit sa treaca de nivelul ce chibiti de pe margine. Asta nu e vina lui Caramitru, pur si simplu nu au ceea ce le trebuie. Insa o armata nu e formata doar din generali cu 10 stele, ci si din soldati anonimi care fac ceea ce trebuie.

PSD a inceput sa zgaltaie barca maintare in decembrie anul trecut cand a anuntat ordona ta pe lacomie. Deja situatia era albastruie, dupa maririle necugetate de salarii pentru angajatii statului. Efectele s-au vazut i.ediat, economia a mai primit un pumn in bot, dar ei nu s-au lasat pagubasi.

Cursul se duce pana la tavan, dar ei insista. Dau in stanga si in dreapta, fara discriminare, lovind in BNR, in banci, in firme, in toti cetatenii tarii.

Se poarta ca si cum ar spera sa vina cineva si sa le spuna sa se dea la o parte si sa preia ei greul in locul lor.

Prost e ala care-o face. S-ar repeta doar 2016 din nou.

Zicala cu un “prost care arunca o piatra in apa si zece destepti care se chinuie sa o scoata” nu a fost niciodata mai adevarata decat in cazul Brexit.

Niciodata nu si-a pus nimeni problema de unde are prostul piatra. Suna a intrebare pe care doar Cristoiu ar putea sa o puna insa, trecand dincolo de metafore, trebuie cautat proprietarul adevarat al pietrei.

In Franta se cam banuieste cine detine piatra lui Le Pen sau, in cazul ei, finantarea partidului. Nu cred ca trebuie eliminata legatura slava nici in cazul britanicilor, mai ales tinand cont de paranoia Kremlinului care nu poate dormi linistit pana cand nu detine controlul asupra intregii Europe, de la Atlantic la Urali.

Si pietre in Europa sunt destule.

Statul trebuie sa se preocupe de sanatate si educatie, pentru ca asta il priveste in primul rand, daca vrea sa supravietuiasca.
Sanatatea pt ca oamenii bolnavi costa – si costa mult – si educatia pt ca ai nevoie de oameni care sa genereze plus valoare, nu atarnache pe la joburi ziliere. Deci trebuie ca macar 12 clase sa aiba tot natul, fie ca e liceu teoretic, care iti permite sa ajungi la facultate, fie ca e ceva profesional, care iti da o meserie.

Siguranta statuluisi a cetatenilor este alt domeniu in care statul trebuie sa joace rol activ. Institutiile de forta (armata, politie, jandarmerie, institutii de informatii) sunt importante. Ele trebuie sa apere statul si cetatenii lui dar, in acelasi timp, trebuie sa aiba si rol de frana pentru politicienii corupti.

Asta pentru ca atunci cand ai grija ca toti copiii sa se joace corect, sistemul se regleaza singur.

Cand eram mici si ne jucam de-a v-ati ascunsa era ala care cauta si aia care se ascundeau. Primul pe care il prindeai nu avea martori ca a fost prins, dar toata lumea respecta regulile si nu venea sa spuna, dupa aceea, ca nu e adevarat, nu a fost prins. Accepta regulile jocului si sistemul era in echilibru.

In orice alt domeniu statul trebuie sa aiba rolul de supervizor pentru a nu permite monopoluri si coruptie. La lista de preventie a monopolurilor si a coruptiei putem adauga orice alte criterii, dar toate pot fi rezumate ca “do no harm”. Principiul KISS (Keep It Simple, stupid!) este exact ceea ce statele moderne nu fac pentru ca, in loc sa lase capitalul sa lucreze ii pun piedici prin diferite reglementari si ajungem la un capitalism cu elemente sociale, in loc de unul cu preocupari sociale. In loc sa limiteze, statul da ordine. In loc sa spuna ce nu se poate face, statul spune ce sa se faca. Capitalismului ii este grefata o cocoasa socialista pe care trebuie sa o duca in spinare, chiar daca il secatuieste de resurse. In loc de simbioza, avem exploatare. In loc de partener, avem un parazit.

Evident ca, fortat de circumstante, capitalul cauta portite de scapare. Mult blamate tax schemes sunt necesare in fata unui stat prea hraparet care vrea sa ia tot mai mult pentru ca nu are suficienti din banii celorlalti. Nimanui nu ii place sa i se ia banii dincolo de ceea ce considera ca este rezonabil: educatie, sanatate, aparare.

Pe la 1800 unul zicea despre stat (cetatean american): the state should protect my borders, carry my mail and leave me the fuck alone.

Cam puțin acum, dar acceptabil pentru perioada respectiva, pentru ca, intre timp, ne-am dat seama ca avem nevoie de sanatate si educatie (dupa cum industriasii englezi ai secolului 18 si 19 au investit in case pentru muncitori cand au realizat ca vor castiga mai mult decat ii costa) pentru ca lumea a evoluat si nu mai faci performanta economica doar cu neinstruiti.

Detaliul omis de multi este ca sanatatea nu tine doar de tratare, ci si de preventie. Preocuparea pentru sanatatea cetatenilor include si, de exemplu, preocuparile fata de poluarea industriala.

Din aceste puncte de vedere, statul ronan a esuat in fata cetatenilor lui. Stim cun sunt spitalele, suntem constienti de subfinantarea si a sistemului de educatie, posta romana este absolut incompetenta, singurul lucru functional este apararea granitelor (discutabil daca e chiar real sau nu e cazul) si ne produce un stres extraordinar prin prezenta lui.

Greseala statului in “grija” lui fata de cetatean este ca impune cu forta. Aplica taxare excesiva, apoi interzice, in speranta ca oamenii se schimba si capitalismul se va adapta. Atat oamenii, cat si capitalismul, sunt insa tributari circumstantelor. O perioada se adapteaza. Se schimba. Inventeaza lucruri noi insa, in final, cand nu mai este alternativa, oamenii fug, capitalismul inchide fabrici.

Acum avem cruciada impotriva poluarii. Se interzic Dieselurile, pungile de plastic in ideea protejarii unui mediu de care majoritatea nu sunt interesati.

In cruciada sa pentru protectia mediului, statul – oricare ar fi el – greseste prin impunerea fortei. Asta nu a functionat si nu va functiona niciodata. Creeaza doar rezistenta mai intensa din partea celor vizati de masuri si solutii creative pentru ocolirea regulilor.

Interesele indivizilor sunt pe termen scurt. Oamenii iau un anumit motor pentru ca el consuma putin. Nu gandesc – si cum ar putea sa o faca – dincolo de portofelul lor, pentru ca oamenii sunt simpli si gandesc pe calea minimei rezistente. Asa se explica si optiunea electorala proasta a romanilor: lipsa educatiei.

In anii 90 fiecare roman visa la un Golf I, motorina, cu consum ireal de 3-4% din motive strict economice. Si acum in Romania Dieselul are castig de cauza pentru ca romanii nu sunt inca pregatiti pentru consumuri mari de combustibil. Cei care aleg benzinarele o fac pentru ca argumentul vanzatorului (faceti peste 15 000 de km anual?) ii atinge la portofel.

Evident, prin suficienta taxare poti forta pe oricine catre un scop, insa o vor face plini de resentimente si, prima data cand vine cineva si le ofera revenirea la situatia antetioara, ii vor accepta oferta pentru ca asta le este interesul.

Pe de alta parte, daca investesti in educatie, in explicarea fenomenelor, in argumente logice, stiintifice si de bun simt, poti crea o masa critica suficienta pentru a produce schimbari in intreaga societate pentru ca oamenii au si spirit de turma, se informeaza unul pe altul, majoritatea mai degraba acceptam ceva de la prieteni decat de la necunoscuti (fie ei renumiti oameni de stiinta, nu sunt investiti cu increderea noastra).

Educa oamenii si explica-le despre pericolele poluarii. Despre pericolele alimentatiei gresite. Despre beneficiile hibridelor si electricelor.

Educa oamenii si ei vor cere mai puternic decat oricine schimbari pe care vrei sa le faci cu forta.

In fata un tata cu fiul de vreo 3-4 ani. Baietelul bazaie prin standurile de langa case in timp ce parintele pune produsele pe banda, cu un ochi mereu la mostenitor. Pustiul tot vine cu cate ceva in mana: Ce e asta?

Tatal, agasat, obosit, face fata cu greu tirului de intrebari.

Piticul mai vine cu o cutie de PEZ. Ce e asta? La capatul rabdarii, tatal spune: Habar n-am, las-o acolo ca e cu zahar!

Scapandu-i subtilitatea raspunsului, copilul arunca pe raft produsul, isi incruciseaza bratele pe piept si declara: Lasa-ma-n pace! M-am suparat! Pleaca mergand cu pasi mari, cu nasul pe sus.

In minte fredonez: “You are not alone”

Acum multi ani am urcat in Alpii austrieci la peste 2500 de m. Termometrul afisa doua cifre sub zero, tptul era gheata si, chiar si asa, erau niste indivizi numai intricou ce stateau pe o banca, direct in razele de soare. Iesind de sub acoperisul telecabinei direct in soare, i-am inteles perfect. Am dat si eu jos caciula, m-am desfacut la geaca de tot si am savurat caldura soarelui.

Cand intri in o masina tinuta in frig, importanta este temperatura zonelor cu care intri in contact. Privite mult timp ca un moft al mironositelor, scaunele incalzite iti ofera confortul unei temperaturi pe picioare, fund si spate. Daca, pe langa asta, pui si un volan incalzit, nici nu mai conteaza ca in masina sunt sub minus grade, confortul creste exponential. Nici nu mai ai deosebit nevoie sa incalzesti toata masina, sunt la temperatura optima zonele care chiar conteaza.

Ca nu m-am prins pana acum e de ce nu se fac si schimbatoare cu incalzire. Drept e ca, de regula, pe schimbator pui mana doar cateva secunde si, in cazul cutilor automate, doar cand pleci de pe loc si treci masina in modul D, insa chiar nu s-a gandit nimeni la cocalarii care nu se pot abtine ca, la volan, sa stea cu capul inclinat pe dreapta, mana stanga in partea cea mai de sus a volanului si mana dreapta permanent pe schimbator? Pe ei cine ii incalzeste (in afara de injuraturile celor carora le taie calea, nesemnalizand)?