Statul trebuie sa se preocupe de sanatate si educatie, pentru ca asta il priveste in primul rand, daca vrea sa supravietuiasca.
Sanatatea pt ca oamenii bolnavi costa – si costa mult – si educatia pt ca ai nevoie de oameni care sa genereze plus valoare, nu atarnache pe la joburi ziliere. Deci trebuie ca macar 12 clase sa aiba tot natul, fie ca e liceu teoretic, care iti permite sa ajungi la facultate, fie ca e ceva profesional, care iti da o meserie.

Siguranta statuluisi a cetatenilor este alt domeniu in care statul trebuie sa joace rol activ. Institutiile de forta (armata, politie, jandarmerie, institutii de informatii) sunt importante. Ele trebuie sa apere statul si cetatenii lui dar, in acelasi timp, trebuie sa aiba si rol de frana pentru politicienii corupti.

Asta pentru ca atunci cand ai grija ca toti copiii sa se joace corect, sistemul se regleaza singur.

Cand eram mici si ne jucam de-a v-ati ascunsa era ala care cauta si aia care se ascundeau. Primul pe care il prindeai nu avea martori ca a fost prins, dar toata lumea respecta regulile si nu venea sa spuna, dupa aceea, ca nu e adevarat, nu a fost prins. Accepta regulile jocului si sistemul era in echilibru.

In orice alt domeniu statul trebuie sa aiba rolul de supervizor pentru a nu permite monopoluri si coruptie. La lista de preventie a monopolurilor si a coruptiei putem adauga orice alte criterii, dar toate pot fi rezumate ca “do no harm”. Principiul KISS (Keep It Simple, stupid!) este exact ceea ce statele moderne nu fac pentru ca, in loc sa lase capitalul sa lucreze ii pun piedici prin diferite reglementari si ajungem la un capitalism cu elemente sociale, in loc de unul cu preocupari sociale. In loc sa limiteze, statul da ordine. In loc sa spuna ce nu se poate face, statul spune ce sa se faca. Capitalismului ii este grefata o cocoasa socialista pe care trebuie sa o duca in spinare, chiar daca il secatuieste de resurse. In loc de simbioza, avem exploatare. In loc de partener, avem un parazit.

Evident ca, fortat de circumstante, capitalul cauta portite de scapare. Mult blamate tax schemes sunt necesare in fata unui stat prea hraparet care vrea sa ia tot mai mult pentru ca nu are suficienti din banii celorlalti. Nimanui nu ii place sa i se ia banii dincolo de ceea ce considera ca este rezonabil: educatie, sanatate, aparare.

Pe la 1800 unul zicea despre stat (cetatean american): the state should protect my borders, carry my mail and leave me the fuck alone.

Cam puțin acum, dar acceptabil pentru perioada respectiva, pentru ca, intre timp, ne-am dat seama ca avem nevoie de sanatate si educatie (dupa cum industriasii englezi ai secolului 18 si 19 au investit in case pentru muncitori cand au realizat ca vor castiga mai mult decat ii costa) pentru ca lumea a evoluat si nu mai faci performanta economica doar cu neinstruiti.

Detaliul omis de multi este ca sanatatea nu tine doar de tratare, ci si de preventie. Preocuparea pentru sanatatea cetatenilor include si, de exemplu, preocuparile fata de poluarea industriala.

Din aceste puncte de vedere, statul ronan a esuat in fata cetatenilor lui. Stim cun sunt spitalele, suntem constienti de subfinantarea si a sistemului de educatie, posta romana este absolut incompetenta, singurul lucru functional este apararea granitelor (discutabil daca e chiar real sau nu e cazul) si ne produce un stres extraordinar prin prezenta lui.

Greseala statului in “grija” lui fata de cetatean este ca impune cu forta. Aplica taxare excesiva, apoi interzice, in speranta ca oamenii se schimba si capitalismul se va adapta. Atat oamenii, cat si capitalismul, sunt insa tributari circumstantelor. O perioada se adapteaza. Se schimba. Inventeaza lucruri noi insa, in final, cand nu mai este alternativa, oamenii fug, capitalismul inchide fabrici.

Acum avem cruciada impotriva poluarii. Se interzic Dieselurile, pungile de plastic in ideea protejarii unui mediu de care majoritatea nu sunt interesati.

In cruciada sa pentru protectia mediului, statul – oricare ar fi el – greseste prin impunerea fortei. Asta nu a functionat si nu va functiona niciodata. Creeaza doar rezistenta mai intensa din partea celor vizati de masuri si solutii creative pentru ocolirea regulilor.

Interesele indivizilor sunt pe termen scurt. Oamenii iau un anumit motor pentru ca el consuma putin. Nu gandesc – si cum ar putea sa o faca – dincolo de portofelul lor, pentru ca oamenii sunt simpli si gandesc pe calea minimei rezistente. Asa se explica si optiunea electorala proasta a romanilor: lipsa educatiei.

In anii 90 fiecare roman visa la un Golf I, motorina, cu consum ireal de 3-4% din motive strict economice. Si acum in Romania Dieselul are castig de cauza pentru ca romanii nu sunt inca pregatiti pentru consumuri mari de combustibil. Cei care aleg benzinarele o fac pentru ca argumentul vanzatorului (faceti peste 15 000 de km anual?) ii atinge la portofel.

Evident, prin suficienta taxare poti forta pe oricine catre un scop, insa o vor face plini de resentimente si, prima data cand vine cineva si le ofera revenirea la situatia antetioara, ii vor accepta oferta pentru ca asta le este interesul.

Pe de alta parte, daca investesti in educatie, in explicarea fenomenelor, in argumente logice, stiintifice si de bun simt, poti crea o masa critica suficienta pentru a produce schimbari in intreaga societate pentru ca oamenii au si spirit de turma, se informeaza unul pe altul, majoritatea mai degraba acceptam ceva de la prieteni decat de la necunoscuti (fie ei renumiti oameni de stiinta, nu sunt investiti cu increderea noastra).

Educa oamenii si explica-le despre pericolele poluarii. Despre pericolele alimentatiei gresite. Despre beneficiile hibridelor si electricelor.

Educa oamenii si ei vor cere mai puternic decat oricine schimbari pe care vrei sa le faci cu forta.

Advertisements

In fata un tata cu fiul de vreo 3-4 ani. Baietelul bazaie prin standurile de langa case in timp ce parintele pune produsele pe banda, cu un ochi mereu la mostenitor. Pustiul tot vine cu cate ceva in mana: Ce e asta?

Tatal, agasat, obosit, face fata cu greu tirului de intrebari.

Piticul mai vine cu o cutie de PEZ. Ce e asta? La capatul rabdarii, tatal spune: Habar n-am, las-o acolo ca e cu zahar!

Scapandu-i subtilitatea raspunsului, copilul arunca pe raft produsul, isi incruciseaza bratele pe piept si declara: Lasa-ma-n pace! M-am suparat! Pleaca mergand cu pasi mari, cu nasul pe sus.

In minte fredonez: “You are not alone”

Acum multi ani am urcat in Alpii austrieci la peste 2500 de m. Termometrul afisa doua cifre sub zero, tptul era gheata si, chiar si asa, erau niste indivizi numai intricou ce stateau pe o banca, direct in razele de soare. Iesind de sub acoperisul telecabinei direct in soare, i-am inteles perfect. Am dat si eu jos caciula, m-am desfacut la geaca de tot si am savurat caldura soarelui.

Cand intri in o masina tinuta in frig, importanta este temperatura zonelor cu care intri in contact. Privite mult timp ca un moft al mironositelor, scaunele incalzite iti ofera confortul unei temperaturi pe picioare, fund si spate. Daca, pe langa asta, pui si un volan incalzit, nici nu mai conteaza ca in masina sunt sub minus grade, confortul creste exponential. Nici nu mai ai deosebit nevoie sa incalzesti toata masina, sunt la temperatura optima zonele care chiar conteaza.

Ca nu m-am prins pana acum e de ce nu se fac si schimbatoare cu incalzire. Drept e ca, de regula, pe schimbator pui mana doar cateva secunde si, in cazul cutilor automate, doar cand pleci de pe loc si treci masina in modul D, insa chiar nu s-a gandit nimeni la cocalarii care nu se pot abtine ca, la volan, sa stea cu capul inclinat pe dreapta, mana stanga in partea cea mai de sus a volanului si mana dreapta permanent pe schimbator? Pe ei cine ii incalzeste (in afara de injuraturile celor carora le taie calea, nesemnalizand)?

La masa de alaturi se aseaza o familie desprinsa din reclamele vietilor bogatasilor. Sotii sunt imbracati elegant. El intr-un costum sic, fara cravata, cu barba neglijent lasata sa creasca de 2 zile, conform setarii aparatului de ras. Ea e inalta, blonda (vopsita, dar ce mai conteaza), supla, cu un nas pe care mana chirurgului l-a facut perfect, imediat dupa ce i-a aranjat sanii. Se vede ca a rupt multe inimi in tineretea ei.

Dupa limba, vin din Ucraina sau Rusia.

Fiica lor este clar a lor, are elemente din mama si din tata. Poate asta conteaza cel mai mult.

Capul familiei povesteste ceva, toti trei rad copios.

In momentul in care nevasta si fiica se ridica de la masa, el scoate repede telefonul si butoneaza pe whatsapp, in timpul asta tinand telefonul sub nivelul mesei. Deschide o conversatie cu cineva si, din pozitia in care ma aflu, vad pozele pe care le-a primit. Pe fundalul lor se vede Dubai (cladirile sunt inconfundabile) si in primplan se afla o domnisoara in costum de baie care se apleaca lasciv peste o balustrada, cu fundul impins in spate, invitatie la sex. Nenea navigheaza printre poze, tresarind de fiecare data cand se apropie cineva de masa.

Cand vine fiica-sa, blocheaza telefonul si il ascunde repede in buzunar. Nevasta vine imediat in spatele fiicei. Blonda, inalta, supla, lucrata si, cine stie, atotstiutoare.

Familia perfecta. Unii ar spune chiar aproape traditionala, ca au un singur copil.

Se depaseste mult si prost pe soselele Romaniei. Dotati cu statii radio, soferii se anunta intre ei in privinta prezentei pe sosea a radarelor politiei. Cand nu e nimeni, calc-o, ca e la liber. Ce mai conteaza ca e polei sau ploaie, ca masina danseaza sub tine, ca ai incalcat linia continua in curba – ca doar tu vezi – ca ala depasit a fost nevoit sa puna frana. Tu sa traiesti si sa ajungi la destinatie cu 5 minute mai devreme pentru ca, la drumurile noastre, asta e castigul.

Radarele surprind o situatie de moment. Cel care acum trece in limita legala pe langa radar, imediat ce a scapat, o calca din greu, gonind spre moarte. Asemenea, poate un amarat care a respectat limitele de viteza este surprins in singura clipa de greseala. Victime nevinovate ale radarelor.

Cum sa ii opresti pe nebuni sa mai goneasca? Masori viteza pe bucata de drum. Timpul la intrare pe sectiune, timpul la iesire din sectiune. Faci diferenta si compari cu timpul in care ar trebui sa se parcurga distanta la viteza legala. Nu potriveste, l-ai ars. Asa ii prinzi si pe aia de gonesc, si pe aia de merg prea incet fata de cum ar trebui. Ca e in ambele sensuri.

Au inventat un nume care suna frumos in urechile celor multi. De regula oamenii nu merg mai departe cu intrebarile si se multumesc cu primul raspuns. E acelasi motiv pentru care si religia prinde: da rapid raspunsuri simple. Nu trebuie sa fie adevarul.

De-a lungul anilor, in perioadele tumultoase pentru economia tarii, multi au avut de suferit de pe urma cresterii dobanzilor bancare. Fie ca nu mai erau eligibili pentru creditare, pierzand oportunitatea mutarii in casa noua, fie ca erau deja creditati de banca, suportand cresterea dobanzilor, au simtit pe pielea lor ce rau e cand creste dobanda. Vinovatul era la indemana: banca le mareste dobanda.

Cand apar stiri despre profiturile bancilor, sume numarate cu sutele de milioa e de lei, totul se cuantifica in spinarea bancilor rele.

De aia, cand vine statul si le spune ca a gasit solutia si o numeste taxa pe lacomie, evident ca populatia neinformata va inghiti pe nemestecate totul.

Adevarul este, ca intotdeauna, la niste intrebari departare.

Ceea ce multi nu stiu e ca statul roman a decis in OUG 50/ 2010 cum se calculeaza rata dobanzii unui credit cu dobanda variabila: ROBOR plus marja bancii, ca trebuie si ea sa traiasca.

De ce ROBOR? Pentru ca acelasi stat a stabilit regulile de functionare ale bancilor si asta permite ca banca sa nu aiba, efectiv, banii pentru credit si se imprumuta de la alte banci pentru asta. ROBOR este dobanda intrabancara, cea la care se imprumuta bancile intre ele (ma rog, detaliile spun ca sunt primele x banci, se face o medie etc, dar asta este sensul ROBOR, in mare). Marja bancii e pentru a acoperi costuile operationale si pentru profit.

Scopul OUG respective a fost pentru a reglementa dobanda variabila a bancilor intr-un mod predictiv. Inainte de asta tot statul nu a fost capabil sa impuna niste limite, dobanzile variind dupa placul bancilor, pentru a acoperi toate riscurile posibile si imposibile de pe piata (nu putem blama bancile ca isi iau masuri de precautie, cine nu ar face-o?)

Astfel s-a ajuns la situatia in care dobanda este formata din partea variabila, ROBOR, si din partea fixa.

ROBOR-ul este un produs al pietei. Nimeni nu poate influenta direct o banca sau alta sa dea/ ia la o anumita dobanda. Daca are nevoie si ii arde buza, banca se va imprumuta la cat i se ofera. Daca banca sta pe munte cash, trebuie sa lase din pretentii. Deci nevoile bancilor sunt primele care influenteaza ROBOR. Alta posibilitate de a influenta ROBOR este prin cantitatea de bani de pe piata, motiv pentru care BNR mai injecteaza uneori sume astfel incat, bani fiind destui, presiunea pe dobanzi sa fie scazuta.

Peste situatia asta vine statul care, nesatul cum e si ineficient in utilizarea banilor, imprumuta de la banci, reducand cantitatea de bani din piata. Intr-o furtuna perfecta, statul se imprumuta, piata saraceste in bani, ROBOR creste, BNR injecteaza. Cand BNR produce bani din neant, creste inflatia. Crescand inflatia, cheltuielile statului in lei cresc (cursul e mai mare), ceea ce inseamna ca ia mai multi bani de pe piata. ROBOR creste samd.

Long story short: singurul vinovat pentru cresterea ROBOR este statul. Acum incearca sa rezolve problema pedepsind jucatorii de pe piata, care lucreaza, cum e de asteptat, in interesul propriu, taxandu-i suplimentar, costuri care se vor transmite cetatenilor, care vor blama, in continuare, bancile, pentru ca ele sunt in fata.

In acelasi timp romanii ipocriti nu au nici o problema cu adausul comercial de chiar 200% practicat de unii comercianti.

Asa si-au invatat mamele fiicele acum vreo 50 de ani. Nu mai e neaparat la moda zocala, tinand cont de obsesia pentru fitness a tuturor zilele astea, insa se aplica la fel de bine relatiei dintre stat si cetatenii lui.

Defiecare data cand cineva isi paraseste tara, problema cea mai mare nu e departarea de asa numita patrie, ci de cei dragi. Pleci si lasi in urma frati, surori, parinti, alte rude si prieteni. Lasi in urma vecini si alti oameni cu care nu ai in comun decat limba. Nu plangi dupa statul pe care il parasesti, insa ti se rupa inima la gandul strainatatii. Ajuns dincolo incepi sa ii cauti pe ai tai, sa faci parte din comunitatea romanilor. Nu a cetatenilor romani cu domiciliul in strainatate, ci a romanilor din strainatate.

Strainatatea e fata de cei de unde vii, nu data de constructia artificiala numita stat si sentimentul de dor e pentru cei lasati in urma, nu pentru statul din care ai plecat.

Daca ar fi altfel, atunci nu ar mai pleca nimeni. La fel cum, bune, rele, rudele sunt ale tale si, oricum ar fi situatia, nu esti insensibil la problemele lor, daca omul ar fi atasat de stat, atunci l-ar accepta asa cum este, fara discutii.

Si ar merge pana in panzele albe sa il apere.

Ceea ce nu e cazul.

Dragostea trece prin stomac. Intre stat si cetatean este o simbioza: cetateanul se lasa impozitat si statul ii promite, pentru asta, spitale, scoli, justitie, transporturi samd. Cand unul nu se achita de partea lui, contractul ar trebui sa fie nul, insa rezolvarea este inechitabila. Statul are mult mai multe parghii prin care sa impuna cetateanului sa isi plateasca taxele si impozitele si, pe cealalta parte, cetateanul nu are mai nimic de partea lui. Decat detasarea si, cand vine momentul si nu mai suporta, plecarea.

In acelasi timp, acelasi stat nerecunoscator, are nesimtirea ca, prin cozile de topor ale sale, sa te faca sa slte simti vinovat daca nu nutresti sentimente bune fata de el. Cand se simte in pericol, statul o arde uitand complet trecutul, cu patriotism, cu datoria fata de patrie (nb: statul nu este patria), cu dusmanul exterior care vrea sa iti faca rau samd, trezind in cetatean anumite sentimente pe care statul le exploateaza la maxim, chiar cu pretul vietii cetateanului, pentru ca, ulterior, statul sa uite, din nou, de obligatiile sale.

Asta este un stat esuat, un stat inutil, un stat care nu merita protectia cetatenilor sai.

Pentru ca dragostea trece prin stomac, spitale, justitie, educatie, autostrazi.

Dumnezeu ne-a creat lumina si intunericul, pamantul si apa, animalele si plantele, ne-a creat pe noi si ne-a pus in mijlocul tuturor celorlalte, dandu-ne un set de reguli pe care sa le respectam daca vrem sa ajungem in rai, apoi ne-a lasat liberul arbitru ca sa alegem singuri ce facem.

Cam asta este, pe scurt, discursul pe care il auzi in legatura cu acest subiect de la cei care cred din tot sufletul pentru a impaca atotputernicia cu mizeriile care e intampla in lumea sta. Fiecare cu drogul lui.

Toata chestia asta seamana a fi un experiment stiintific al unei fiinte curioase. Din acest punct de vedere, cei care se comporta exact cum si-a imaginat cercetatorul sunt doar o statistica. Sunt notati ca atare si extrasi din cifrele finale.

Mult mai interesanti trebuie sa fie, in ochii cercetatorului, cei care refuza sa se conformeze si ies din tipare. Fiecare individ are limitele lui, are justificarile lui pentru ceea ce face. E un intreg univers de descoperit!

Pe scurt:

A aparut un articol intr-un ziar online despre un caz in care o tanara de 19 ani, naiva, increzatoare, a ajuns intr-o situatie delicata dupa ce a impartasit cu cel cu care avea sa fie putin timp impreFamiliauna niste poze nud. Individul, suparat ca l-a parasit, i-a distrus viata. Luati de aici si cititi, cu multa lamaie, ca e necesar.

Fata cu siguranta nu a actionat intelept, impartasind cu un necunoscut cu apucaturi ciudate niste aspecte asa de intime, insa nu poate fi suspectata decat de naivitate si lipsa de cunoastere a lumii, acestea cazand in responsabilitatea parintilor care ar fi trebuit sa ii dea o altfel de educatie.

Problema cea mai mare este pe de cealalta parte. Din articol, eu inteleg ca istoria e asa: mama individului stie ce hram poarta asta si probabil ca l-a scapat de sub control. Era la curent cu situatia si, asa cum spune chiar ea, a incercat o anumita abordare, fara succes tinand cont ca istoria a continuat. Nu sunt de meserie pentru a ma pronunta referitor la starea psihica a individului, ce l-a impins sa faca asta, asa ca doar pot cataloga atitudinea lui drept josnica, caracteristica unei persoane care nu stie a pierde. Cel putin.

Trimiterea lui in Olanda imi pute a ascundere a mizeriei sub pres. Bad parenting. Rasplatesti conportamentul antisocial cu premii. Nu asa se educa un copil (indiferent de varsta lui!)

Un element agravant pentru toata situatia e ca doamna, la fel ca tanarul, are ambitii politice. Cum pot eu sa am incredere ca e bine pentru comunitate sa fie reprezentata de o asemenea persoana? Inteleg atitudinea de parinte care incearca sa isi protejeze odrasla, insa viata de om politic vine la pachet cu abandonul oricarei intimitati. Viata nu ii mai apartine, fiecare gest este analizat si intors pe toate partile. Imaginea omului politic functioneaza dupa alte criterii decat cea a omului de rand. Ceea ce pentru cetateanul de rand este o pata pe camasa, pentru politician este ditamai balega proptita pe piept.

Asa ca sa imi fie iertat, dar nu pricep si nu pot accepta nici o justificare pentru demersul doamnei de a candida, stiindu-se cu problema respectiva acasa. Functioneaza doamna pe principiul ca hotul neprins este negustor cinstit? Cum ar fi fost daca, in urma unui vot extraordinar de favorabil USR, doamna ar fi ajuns in PE si apoi s-ar fi aflat tarasenia? Nu ar fi fost USR partidul care sustine abuzatori?

USR nu are alta varianta acum decat de a o exclude pe doamna, asta daca nu cumva ea face pasul normal de a se retrage. De asemenea USR trebuie sa instituie filtre mult mai drastice in ceea ce priveste candidatii sai.

Patru primarii – Timisoara, Arad, Oradea, Cluj Napoca – fiecare cu reusitele si esecurile lor, si-au dat mana si au infiintat Alianta Vestului care ar trebui sa dea un suflu nou in panzele economice ale zonelor vizate.

Lipsiti de finantare de la un centru care nu reuseste sa uneasca infrastructura de la est la vest si de la nord la sud, oamenii incearca ceva pe cont propriu.

Reactiile din sanul aliantei la putere nu au intarziat sa apara. “Cel mai mare pericol la adresa integritatii si independentei statului roman” a fost fluturat pe la nasul votantilor ce inca suspina dupa branza, viezure, mazare.

Impresia mea este ca statul roman se indreapta cu pasi repezi spre o forma de stat esuat. Procesul a inceput usurel, aproape neobservat, ca reactie la coruptia si incompetenta angajatilor statului. Cetatenii, satui de politisti iute primitori de spaga, de contopisti care pun doar bete in roate oricarei initiative private, au invatat sa dispretuiasca pe reprezentantii acestor institutii si, in timp, acest dispret s-a rasfrant asupra instituriilor in sine care au omis a face ce a pentru a schimba lucrurile si perceptia cetatenilor asupra lor.

Evident ca ultimii ani in care majoritatea de la guvernare a tot sapat la fundatia statului de drept nu au fost in masura a imbunatati situatia.

De aceea mi se pare foarte ridicola si fara sens interventia membrului PSD, politician care apartine partidului ce a guvernat cel mai mult, sub diferite forme si legaturi, in ultimele trei decenii, si care ar trebui sa deconteze cam toate esecurile Romaniei.

Acel ceva care pune in pericol integritatea statului este chiar factorul politic care nu a reusit, in trei decenii, sa convinga in mod corespunzator ca suntem pe calea cea buna si ca ne este mult mai bine impreuna decat separati.