La inceputul anilor 90, proaspat eliberati de sub nebunia cizmarului, era vremea in care la TV se dadea serialul german tradus ca “Mostenirea Famliei Guldengurg”.

Multi ani m-a obsedat o scena de cearta conjugala in care o tipa il scoate pe sotul adulter din casa, aruncandu-i toate lucrurile la gunoi. Individul si le recupereaza din tomberon (puse toate in pungi negre, de plastic), le tranteste in porbagaj si pleaca. Ma frapa posibilitatea asta, de a recupera din tomberon ceva pe care sa poti folosi si ma gandeam la containerele noastre.

La noi gunoiul menajer se strangea intr-o galeata, cu capac, sub chiuveta.

Cand veneam de la joaca, o gaseam scoasa in fata usii. Nu trebuia sa mai intreb, stiam ce se doreste.

Coboram scarile cu galeata in mana si faceam cele cateva sute de metri pana la containerele care adunau gunoiul pentru tot cartierul.

Iarna ii invidiam pe cei care locuiau in vecinanatea lor (peste drum de intrarea in bloc) pentru ca nu indurau frigul si mocirla decat scurt. Uitam de invidie vara, atunci cand prezenta containerelor se simtea de la o distanta considerabila. In jurul containerelor era o supa urat mirositoare, de la toate scurgerile lucrurilor pe care oamenii le aruncau la gunoi. Baltea acolo, zi si noapte, saream peste ochuirile acestei veritabile supe primordiale din care, in orice clipa, ma asteptam sa se nasca niste monstri hidosi, urat mirositori.

Uneori prindeam momentul in care muncitorii de la salubritatea veneau sa inlocuiasca pe cel plin cu cel nou. Masinile soioase, mirosind a gunoi, se strecurau tremurand din toate incheieturile, prin drumul desfundat, pana aproape de containere. Urma apoi o operatiune migaloasa prin care cobtainerul gol era descarcat, balanganindu-se, langa cel plin. Apoi soferul facea cateva manevre pentru a se pozitiona corespunzator fata de cel plin, preluandu-l cu tot cu incarcatura inmiresmata si ducandu-l naiba stie unde.

Intr-o vreme, dupa anii 90, a aparut nevoia unui al doilea container. Bogatia gunoiului a atras cautatorii in gunoaie. Patrupezi si bipezi impreuna, scormoneau prin gunoaie, cautarea lor scotand afara gramezi de dimensiune considerabila.

Sa golesti galeata devenise o expeditie de descoperire a drumului cel mai putin mizerabil. Calcam pe varfuri, ma rasuceam, faceam echilibristica si, cu o mana, goleam galeata.

Inevitabil, inainte de a intra in scara, trebuia sa opresc la robinetul din fata blocului, pentru a curata, atat galeata cat si incaltarile de noroiul prins de ele pentru ca, in imensitatea lor pricepere administrativa, potentatii zilei au reusit sa faca in asa fel incat apa sa nu urce la etajul 3 decat noaptea.

Urcam apoi cu o galeata umeda, inca mirosind a gunoi, pentru a-si prelua locul sub chiuveta.

Advertisements

Despre noul sport national al romanilor, mersul pe contrasens pe autostrada, parerile sunt, in general, ca vinovati sunt administratorii drumurilor, care nu au semnalizat corespunzator intrarile si iesirile de pe autostrada.

In tara in care statul te lasa sa mori cu zile pentru ca la 112 raspund niste incompetenti si unde chinurile facerii autostrazilor ar fi ucis pana acum miliarde de femei, concluzia nici nu pare a fi fortata, ba chiar, pe principiul explicatiei cele mai simple, este o probabilitate tot mai mare sa fie cea corecta.

Dar…

Incalcatul legii este un alt sport national la romani si nici cei care ar trebui sa o aplice nu sunt seriosi.

Acum ceva vreme ma aflam parcat prost… Pe trotuar. Cand m-am urcat in masina, a venit spre mine in fuga politistul local. Si-a cerut scuze fata de mine, dar trebuie neaparat sa imi dea amenda pentru parcare proasta. Abia atunci mi-am dat seama unde eram parcat si nu pt ca sunt prost nu am vazut trotuarul, ci pentru ca, in momentul parcarii, acolo era o mare balta. Intre timp ploaia se oprise si apa se scursese, ramanand in urma prostovanul parcat. Individul a continuat sa imi explice cum el ar fi trecut cu vederea, dar seful se uita pe camere si l-ar fi luat la intrebari etc. Deci legea se aplica doar cand se uita seful. Daca seful e miserupist atunci nu se mai aplica legea. Merge la mica intelegere si, cand e asa, evident ca totul merge prost.

Revenind la autostrazi si mersul pe contrasens, concluzia initiala, oricat de la indemana ar parea, este falsa. Nu de indicatoare bune ducem lipsa ci soferii nostri sunt prosti. Extraordinar de prosti.

Google a facut un lucru foarte destept cu street view. Poti sa vezi inainte de a ajunge intr-un loc exact cum arata destinatia (cu intarzierile de rigoare, asta e), dar iti poti face o idee despre cum arata situatia. Am verificat mai multe racorduri la autostrada din cele blamate a fi vinovate pentru “neintelegerea” din trafic si mie nu mi se pare nimic gresit acolo. Daca vreunul vede altfel, accept provocarea (dar sa retinem, o problema sistemica inseamna o generalizare a ei, nu doar cateva cazuri). Acum, drept e ca eu am alta viziune, mai stiu si ceva geografie. Cand citeam cartile lui Jules Verne, aveam deschis langa mine atlasul lumii si urmaream personajele in calatoriile lor.

Ajungem acum la, de fapt adevarata problema a soferilor. Elevii romani pleaca si au plecat de vreo 80 de ani din scoala cu prostii invatate la geografie. Se pune(a) prea mult cent e latura cpnomica geografiei umane i mult prea putin pe cea fizica. In loc sa fie instruirea individului pentru a se orienta in spatiu, sa stie a citeasca o harta samd, ora de geografie a fost o limba data maretului partid conducator prin insiruirea insipida a relizarilor economice. Ce beneficiu avem de pe urma faptului ca stiam, la momentul respectiv, ce industrii aveam in tara? Stiam in clasa a V-a toate capitalele lumii. Ce folos, acum? Capitalele se schimba, granitele sunt volatile, fabricile se inchid sau se reconvertesc. Probabilitatea ca un oras sa dispara in timpul vietii mele este infima fata de schimbarile mentionate mai sus.

Bunica mea si-a dus existenta intr-un spatiu restrans, delimitat de micile orasele vecine cu satul de bastina. O calatorie la 100 km era o chestie majora. Intrebata fiind, isi avea reperele doar fata de localitatile vecine. Directia spre un oras mare era marcata de primul sat vecin. Samd.

Acum oamenii astia, care habar nu au unde este Clujul, Timisoara, Sibiul, sunt pusi sa intre pe o autostrada unde reperele sunt in legatura cu orasele astea mari. Dar ei cauta satul urmator si stiu ca ala e la stanga fata de pozitia lor, deci merg la stanga. De unde sa stie ei ca, pentru a merge la stanga pe autostrada, de pe un drum perpendicular cu ea (cazul tuturor descarcarilor de pe autostrada), trebuie sa nu te duci la stanga? Ca doar e logic, stanga tine cu stanga, nu?

Asadar se impune o revizuire a concluziei anterioare: nu sunt prosti, sunt groaznic de neinstruiti. Daca ar fi instruiti, ar urmari orasele mari si ar sti pe unde trebuie mers. Nu ar functiona pe baza reperelor locale, ci pe alea mari.

Un exemplu contemporan al modului in care bataia de joc la adresa educatiei se manifesta ingrozitor peste decenii.

Macar de-ar fi cineva sa invete…

Discursul demagogilor, cand raman fara cuvinte de spus, ajunge mereu la mentiunea cum generatiile urmatoare nu ar trebui sa plateasca greselile noastre. Un sef ALDE, proaspat deconactat de la ciolanul guvernarii, tine sa ne spuna cum PSD a luat masuri gresite, ca el stia, ca va fi nevoie de masuri de ajustare a economiei.

Care greseli? Eu nu ma simt cu nimic a fi gresit. Nu am fost partas la guvernarea PSD-ALDE, nu i-am sustinut, mereu am zis ca sunt o optiune proasta.

Asta ar trebui sa fie suficient ca sa fiu ocolit de orice masuri de redresare a economiei pe care un guvern va trebui sa le ia in viitorul apropiat.

Adica, sa ne fie clar: nu am beneficiat de pe urma maririlor de salarii din sistemul de stat. Eficienta aparatului administrativ nu a crescut, spitalele, in ciuda maririlor de salarii, sunt tot la fel, politia are esec dupa esec, autostrazi nu sunt, caile ferate sunt distruse.

Nu am participat la acest razboi economic dus de guvern impotriva tarii pe care trebuia sa o pastoreasca, asa ca de ce as supprta masurile de ajustare.

Ar trebui responsabilizata si populatia mai eficient pentru a alege bine. Traim in societate, dar populismul ii ajuta doar pe unii, afectandu-i in mod negativ pe ceilalti.

Asa ca sa ma lasati in pace cand vine vorba de ajustari economice. Discutati cu aia care i-au votat si sustinut.

Zilele trecute ziarele titrau despre amenzile care ne vor arde buzunarele in viitor daca vom fi prinsi cu dispozitive mobile de filmat, receptionat text, audio sau video.

Legea se doreste ca o reactie a autoritatilor la valul recent de accidente provocate de neatentia la volan, neatentie cauzata de preocuparea soferilor de a citi, scrie texte sau a viziona sau posta live pe FB.

Toate bune si frumoase, insa noi aveam si o lege care interzicea folosirea telefonului mobil la volan, de pe vremea cand telefoanele erau strict pentru a suna si, eventual, a trimite un sms.

Asta nu ii impiedica pe cetatenii tarii asteia sa stea cu telefonul lipit de ureche (un hands free este 50 de lei, futu-i!), sa buteneze pe fb, sa trimita sms. Zilnic vad in jurul meu soferi (barbati, femei, dar parca femeile mai multe) tinand telefonul la ureche sau, cand trebuie schimbate vitezele, cu capul stramb, fixand intre umar si ureche telefonul.

Am trecut inclusiv pe langa echipaje de politie in care soferul o ardea vesel la telefon fara ca al lui coleg sa ii atraga atentia.

Ca intotdeauna, legile se dau, ca sa bifam cate o chestie, dar se opreste totul la implementare, pentru ca nu e in firea noastra sa respectam legile. O fi ceva in aer, nu stiu.

In spatele meu un barbat poarta o discutie cu volum ridicat cu persoana de la celalalt capat. Este vorba de niste acte, planuri, autorizatii pe care o anumita autoritate a statului trebuie sa le emita. Inteleg ca el este furnizorul si la capatul celalalt este clientul care se plange de intarzieri.

Cel din spatele meu afirma ca actele s-au depus acum careva saptamani dar ei – angajatii statului – trag de timp, in maximul zilelor pe care il permite legea. Incheie justificativ: “dar la stat sunt toti incompetentii angajati.”

Prapastia dintre stat si cetatenii lui se adanceste cu fiecare individ care, ajuns la un ghiseu al statului, da peste functionari inlemniti in birocratie si proceduri inventate de unul care nu avea alta grija decat sa isi justifice prezenta pe statul de plata.

Cu fiecare foaie pe care trebuie sa o aducem, copie dupa un act pe care statul il are, pe undeva, dar habar nu are pe unde, prapastia se largeste.

O zi buna este aia in care uiti de statul roman si poti sa iti duci existenta fara sa interactionezi cu el.

Ce e mai trist e ca toti stim asta, cetateni angajati sa stat sau nu. Cei din urma nu au energia sa se lupte cu morile de vant, primilor nu le pasa.

Recent a trebuit sa ma duc la un ghiseu din asta. Am verificat pe internet, am stabilit ce acte trebuie, am printat completat, semnat si m-am infiintat la ghiseu, doar ca sa aflu ca munca mea a fost inutila pentru ca informatia de pe site-ul institutiei nu corespundea cu procedurile.

I-am zis doamnei de acolo ca ar trebui sa anunte mai departe si raspunsul ei a fost ca ea nu face, ca nu stie, nu e treaba ei (departamentul de pr sau informatica al institutiei e ceva ce nimeni nu stie unde e) si ca sa fac eu o scrisoare catre .. dracu stie cine.

A trecut o saptamana si nu am facut nimic.

Eu nu am nervi sa ma lupt cu morile de vant, doamnei nu ii pasa…

Despre plante se spune ca se anunta intre ele cand pericolul e prin jur. Animalele comunica si isi transmit date despre mediu: ca e bine, ca e rau. Experienta unora este ghid pentru cei din urma.

Populatia umana a scapat de sub control. Nu am zice asta, ascultand discursurile politicienilor despre cum populatia imbatraneste si scade de la an la an, dar sa nu uitam ca ei vorbesc din punctul de vedere al statului pe care il reprezinta, statul responsabil de politici sociale si de bunastarea cetatenilor sai.

Din punctul de vedere al speciei, numarul nostru este un succes. Un succes asa de grozav, incat devine propria noastra pieire.

Printre oponentii homosexualitatii circula o idee conform careia “se ia”. Homosexualitatea nu ar fi decat un virus, un comportament care se poate mima si se duplica in cel care vede. Urmarind explozia de variatii a orientarilor sexuale in vest, asta e prima si cea mai simpla concluzie – si stim ca oamenilor le plac concluziile rapide, cele care nu necesita efort de gandire marit, pentru a se ocupa, cu aceeasi memorie de pestisor auriu, de urmatoarea mare problema a umanitatii.

Dar.

Cu o specie in pericol de a colapsa sub propriul succes, genele ne imping spre a gasi o solutie. Reprimarea instinctului sexual nu este o solutie pentru ca specia are nevoie de reducere a numarului de indivizi, nu sterilizarea ei, plus e identificata ca fiind o nevoie de baza, asa ca redirectionarea lui acolo unde nu mai poate face rau (adica sa produca urmasi) pare a fi alegerea logica.

Este greu ca, dupa 40 de ani de istoriografie comunista, sa mai discernem, la nivel de cetatean de rand, ce este adevarat si ce este fals in istoria noastra. Inca de mici tin minte ca am fost invatati despre maretia romanilor din Evul Mediu, cum se luptau ei pentru independenta Tarilor Romane, despre cum le dadeam turcilor in cap cu ghioaga si ii nenoroceam de fiecare data cand se aventurau pe aici. Aveam trei carti din care citeam mereu ispravile de vitejie atat ale unor voievozi cat si ale unor oameni de rand care, prin munca, pricepere in lupta si un acut simt al dreptatii, s-au ridicat pana la cele mai inalte niveluri ale administratiei.

Citeam cum marele Mihai Viteazul era intampinat cu paine si sare, dupa cum, peste secole, va fi Ceausescu, la intrarea in Alba Iulia, calare pe un cal alb, proaspat venit din batalia din care iesise victorios, evident. Nici Stefan cel Mare nu era lasat la o parte, mereu victorios din batalii fara sorti de izbanda, totul datorita patriotismului exemplar al lui si al ostenilor sai.

Romantizarea istoriei strica. Oamenii, nemultumiti de prezent, isi cauta alinare in momentele placute ale trecutului. Cand acestea, la nivel individual, lipsesc, se uita la trecutul comun. Singurul pe care il stiu este cel indoctrinat in ei si vor alege reperele trecutului pentru a cauta alinare sufleteasca si, in cazuri extreme, pentru a le ghida viata.

Manifestarile xenofobe sunt mai degraba expresia propriei esuari in viata decat un rau pe care strainul ti l-ar face. Este moartea caprei vecinului, dar pe criterii nationaliste. Ce nu e roman verde, nu are decat sa piara, apoi, intre noi, noi de noi, vedem ce si cum cu caprele alea. Este usor sa urasti pe oricine atunci cand nu l-ai vazut la fata, nu il stii, nu il cunosti, nu ai impartit cu el spatiul in care traiesti. Reducand individul la o serie de trasaturi negative sau inexplicabile, este foarte usor sa ii tragi un glont in cap.

Constiinta nationala este, istoric vorbind, de origine recenta. Pana la 1848 nimeni nu isi punea problema de roman, maghiar, turc. Neamt era numit un individ care venea din apus si el era purtatorul de haine nemtesti. Putea fi el si francez, tot neamt i se spunea. Nu e ca si cum, de exemplu, nu am fi avut suficiente motive si pana atunci sa ne dam in cap unul altuia. Razboaiele religioase franceze, intre catolici si protestanti, precum si razboiul de 30 de ani, tot cu origini religioase, ne-au dat suficiente ocazii de a varsa sange. Mai inainte cruciadele au imbibat pamantul cu sange care, culmea, era tot rosu, fie el de musulman eretic sau de crestin drept.

Cu trecerea vremurilor inversunarea religioasa s-a inmuiat, oamenii au inceput sa se accepte mai usor intre ei – cu mici exceptii – asa ca, evident, trebuia sa gasim o scuza noua pentru a ne casapi intre noi. Ulterior, sub conducerea potrivita, xenofobia a fost ridicata la nivel de religie de stat, unde ramane si acum, in ciuda eforturilor laudabile si atat de necesare de a ne deschide ochii.

Ar trebui sa ii deschidem, dracului, o data.

O toaleta publica, clasica. Intr-o parte 6 cabine, in cealalta 10 pisoare.

Lumea stand-up comedy a exploatat destul de mult disconfortul barbatilor cand folosesc pisoarul. Cum cauta pe cel mai izolat, cu sanse minime de a intaractiona cu altii, asta daca, bineinteles, cabinele sunt ocupate toate.

De regula si aia din cabine tot pentru pisu se duc acolo. Sa fim seriosi, daca ai cat de cat speranta ca te poti tine pana acasa, o faci, chiar daca incepi sa pricepi dansul irlandez in timpul asta, dar de nr 2 nu prea scapi decat in mediul tau.

Nu ne place sa vedem echipamentul celorlalti. Poate pudici, poate ca nu vrem sa acceptam faptul ca “aia” de se mira de cat de mica e are dreptate, cine stie. Fiecare stie obsesiile lui.

Cu cateva zeci de dolari, bazandu-se pe o mostra de saliva recoltata din gura, cateva firme iti ofera posibilitatea aflarii originilor.

Calculul nu este orientat pe natiuni, cum ar vrea unii poate, si nici nu are cum, natiunea fiind o constructie artificiala. Etniile s-au amestecat mereu intre ele, fie din motive de placere, fie din cauza abuzurilor sexuale raspandite in perioade tulburi.

Ca atare, cand discutam despre etnicitate, cea scandinava acopera in mare teritoriul Norvegiei, Suediei, Danemarcei si, partial, al Finlandei.

Cea italica se intinde si asupra unor parti din tarile apropiate (Grecia, Austria, Elvetia, Franta, Germania etc)

Samd.

Venind dintr-un spatiu aflat la intersectia civilizatiilor, dar tinand cont si de conservatorismul vremurilor, nu ma mira in mod deosebit rezultatele, cu exceptia unuia.

Dar sa o luam cu inceputul.

Sunt European in proportie de 97.6 procente.

92.5% apartin spatiului Europei de est, un spatiu larg, acoperind teritoriul din estul Germaniei pana in Ucraina, pe vest-est, si din Estonia pana in Grecia, pe axa nord-sud. Subcategorii etnice: balcanic (ce surpriza!) 75.4%, baltic, 10.6% si 6.5% est european.

2.7% apartin spatiului nord european. Scandinav. Inaltimea corespunde, oarecum, dar parul nu e blond.

Asta probabil ori din cauza celor 2.4 procente de italian ori, mai degraba, celor 2.4 procente care vin din estul mijlociul.

Un creator de moda a murit intr-un accident de masina.

Vina lui, conform romanilor: ca era gay. Daca nu era, probabil ca Isus, proaspat inviat, ii directiona masina astfel incat sa nu dea in pom.

Dopul nou al sticlelor de apa Dorna cica face victime printre utilizatorii care se taie la degete, punand sub semnul intrebarii adaptabilitatea speciei umane care, cica, ne-ar fi adus pana aici. Totul pana la dop, se pare.

Tornada din Calarasi a lasat victime pagube si curiosi. Dar nu, incalzirea globala nu este realitate, tornada a fost cauzata de strainii rai care nu vor ca Romania sa mai aiba productii la hectar de soia porumb sau alte alea.