Anul trecut am fost la targul de Craciun din Viena. Fiind prima data, am gustat din plin tot ceea ce avea orasul si casutele pline cu bunataturi de oferit. Eram ca un copil cand primeste cadouri multe, multe, multe. Am trecut dincolo de fobia mea pentru aglomerari umane si chiar m-am simtit bine. Oamenii erau zambareti, veselia li se citea pe chipuri. Totul era minunat. Era inainte de criza.

Anul acesta am reeditat evenimentul. Un punct pe care l-am observat din prima a fost numarul redus de oameni, comparativ cu anul trecut. Nu ca asta ar fi rau pentru mine, chiar imi place foarte mult. Insa, ce este mai dureros este tristetea in ochii unor vanzatori. As putea sa pun mana in foc ca sunt multi care probabil fac vanzari asa, ca sa nu spuna ca nu au facut. Lipseste exuberanta cumparatorilor care si-ar fi luat orice jucarioara sau obiect decorativ numai pentru ca este acolo si iti face cu ochiul.

Anul asta nici mimii sau cantaretii ambulanti nu mai au succesul de anul trecut. Atunci se adunau oamenii in jurul lor, ascultau ce cantau ei si la urma ii recompensau generos cu aplauze si bani. Totul era bine.

Acum, i-a ajuns criza din urma pe toti. Le-a luat zambetele, buna dispozitie, fericirea.

Trist, foarte trist…

In ultimele zile am analizat pe cine sa votez. Intre timp, mi-am expus gandurile despre subiect pe blog. Si m-a amuzat modul in care i-am enervat pe unii.

In turul I l-am sustinut pe Crin. Nu a fost sa fie. Voiam liniste. Voiam sa avem un guvern. Am sperat ca PNL se va uni, doctrinatic, cu PDL. Mai degraba decat cu PSD. In momentul in care am vazut alegerea PNL, m-am gandit ca poate nu va fi rau nici asa. Voiam liniste, pace, voiam sa avem ceva care sa ne scoata din rahat. Era o speranta desarta, o disperare a unui om care ar vrea ca lucrurile sa mearga in o directie. Pana acum 10 minute eram doritor de liniste si pace.

Insa: nu ne va scoate nimeni din rahatul asta atat timp cat avem de a face cu aceiasi oameni, aceiasi parlamentari, aceiasi oameni politici. Cu ocazia asta: MORI ILIESCU!!!!! Nu cred ca este pe pamant un om caruia sa ii doresc mai mult moartea decat este acest sinistru personj, diabolic pana in varful bastii pe care o poarta in amintirea vremurilor de demult.

Unii (se stiu ei care) vor vrea sa isi asume dreptul pentru alegerea mea, pentru ca – zic ei – au dus lupta sa ma convinga. Gresit insa. Nu asa functionez eu. Imi trebuie o stare de spirit in care sa stau si sa ma gandesc, sa ma proiectez in viitor, sa SIMT ce va fi mai bine. Ca atare, am stat si am facut asta. Am simtit ce va fi. Speranta mea – produs al ratiunii insa – ca prezenta PNL in un guvern majoritar PSD va reusi sa tina in frau stangismul lui Geoana si a clicii lui de neocomunisti nu o am la nivel afectiv. Nu exista la acest nivel. Simt doar un mare gol acolo. Deci nu se preconizeaza nimic bun acolo. Din pacate. Ar fi fost liniste.

Asa ca ramane alegerea cealalta. Acolo am oarecare siguranta si sentiment de mai bine. Sper sa fie si asa. Sper sincer sa nu fie doar o afinitate pe care sa o am pentru base, undeva, adanc, ascunsa.

Sa ii aducem din nou la guvernare pe cei care se fac vinovati de mineriadele din 1990 mi se pare o groaznica lipsa de respect pentru cei care au murit atunci. In caz ca s-a uitat, in ianuarie 1999 Basescu este cel care a refuzat sa le puna la dispozitie minerilor garniturile de tren cu care voiau sa vina in capitala. In februarie 1999 s-a pus capat ciumei pe care minerii si actiunile lor brutale o imprastiau prin tara. Nu Iliescu, nu Nastase, nu Geoana au fost acestia. Nu reprezentantii rosii ci aceia ai PNTCD, un partid care a avut numai de pierdut de pe urma perioadei petrecute la guvernare. Nu am simtit satisfactie mai mare decat atunci cand, in timpul mineriadei din februarie, vedeam la televizor cum minerii erau batuti, macinati pur si simplu de fortele de ordine, asa cum ar trebui sa faca un stat, un stat care nu poate sa cada in fata santajului unei categorii sociale. Un stat nu trebuie sa cedeze nici in fata santajului unei persoane, partid sau ce o fi. Sa ii aducem la guvernare pe rosii, fapt care l-ar propulsa pe diabolicul de Iliescu in prim plan, din nou, este o lipsa de respect la adresa celor care au murit in 1989. Sunt sigur ca aceia care au murit pentru ca noua sa ne fie mai bine nu ar privi cu ochi buni prezenta lui.

De aceea, m-am hotarat!

l-am vazut pe tatuca Iliescu la televizor, comentand pe seama presupusului gest al lui Base care i-a dat – cica!!! – un pumn in fata unui copil. Mi-a facut scarba. De ce nu se indura de noi universul si sa satisfaca masochismul lovindu-ne cu un atac de cord acestui tovaras sinistru? Si daca tot e universul pus sa ne “bata”, nu il ia si pe Nastase, Vanghelie, Becali, Vadim? Sa mai faca putina curatenie prin ei. Si daca tot e la capitolul curatenie, sa ii mai cearna si pe restul ….

Cu siguranta toata lumea, la un moment dat, a avut treaba la banca. Fiind asa situatia, ati intampinat si cozile de rigoare.

Nu pun in discutie faptul ca birocratia este mare, ca oamenii lor folosesc tastatura cu maxim 2 degete – unul de la fiecare mana, ca se opresc sa discute cu colegii despre vrute si nevrute, ca este un singur fotocopiator care se afla foarte convenabil situat – nu stiu pentru cine – in coltul opus al institutiei, nu discut caldura infernala pe care angajatii o intretin in spatiul bancii fara sa tina cont ca de afara clientii vin imbracati gros si vor incepe sa transpire din greu din cauza nerespectarii unei simple reguli privind igiena lucrului.

Deci, nu discut asta pentru ca aici nu prea am ce sa fac. problema mea este: IDIOTII DE CLIENTI!

Pe bune, uneori ma gandesc ca dracu sa ii ia pe aia care ne-au scos din comunism, ca noua ne era mai pe vremea cealalta. Noi tot nu stim, ca si clienti ai institutiilor publice, ca nu suntem singurii clienti, ca nu se invarte lumea in jurul nostru si nimeni nu este obligat sa ne suporte noua prostiile din cap. Ne asumam riscul ca la un moment dat, unul mai scurt de nervi, sa ne dea cu capul de pereti si sa ne scoata pe usa afara, ca suntem prosti de bubuim.

Studiu de caz: femeie, cam 55 de ani, venita sa isi reinoiasca un card la banca. A mai trecut cel putin o data prin procesul respectiv, deci ar fi trebuit sa stie ca PINUL NU SE CITESTE DECAT IN UN SPATIU PRIVAT. Atunci, ce dracu cauta vita aia sa isi deschida foaia aia cu pinul in incinta bancii? Mai mult de atat, pizda dracului nici macar nu putea sa citeasca bine si tot invartea foaia aia in toate partile ca sa isi vada ea pinul, in timp de lucratorul bancii statea cu actele in mana, asteptand ca idioata sa si le ia. Dupa ce a sesizat ca i se intinde ceva, a luat actele si a continuat incursiunea in mirifica lume a citirii pinului, pana cand, in cele din urma, si-a dat seama – nu, nu ca lumea asteapta – ci ca pinul este la fel ca anii trecuti, tot un numar din 4 cifre. Multumita, a inceput sa isi impacheteze foile (care bineinteles ca nu mai intrau acum la loc frumusel in plicul din care le-a scos) si abia atunci si-a dat seama ca lumea asteapta. S-a mai invartit fara rost putin pe acolo pana cand s-a gandit sa plece dracului in un colt unde sa isi aseze lucrurile in ordine. Deci, timp pierdut cu madama, vreo 2 minute. Inmultit cu cei 30 de clienti pe zi, media as zice, fac o ora pierduta aiurea pentru ca oamenii nu stiu cum sa lucreze in institutiile publice.

In 2004, cand a castigat cu atata tam-tam alegerile, chiar dupa ce s-a dovedit a fi un plangacios, lumea avea mari sperante in el. A venit, ca nici un alt candidat pana atunci, cu un mesaj clar: voi pune capat coruptiei, voi pune capat furturilor din tara, voi pune capat nedreptatilor. Cam asa suna. Pe fondul saturarii de PSD, Iliescu, Nastase si ceilalti ca el, plus ca ei nu au venit cu un mesaj nici pe departe asemanator, lumea l-a votata pe base. La momentul respectiv, alianta PNL-PDL (sau PD cum cred ca era atunci) parea favorabila Romaniei. In sfarsit o conducere care este mai departata de stanga, cu orientari liberale si capitaliste. Buuuun.

But what went wrong? Simplu: He did not deliver!

Daca nu aduci rezultatele pe care le asteapta cei care te-au angajat – pentru ca, in cele din urma, presedintele este angajat de popor sa faca treaba calumea, precum este si parlamentarul – atunci ti-o iei. Daca ai noroc, pleci acasa cu niste salarii compensatorii bunicele – ceea ce avem si noi, parca, nu?

Acum, Basescu, simte in ceafa suflul cuplului prezidentiabil PSD + PNL + UDMR (un fel de Ménage à trois). Pe fondul scandalului politic in care Basescu – cu incapatanarea lui de a observa evidentul, ca pur si simplu, in parlament, psd + pnl cantareste mai greu decat pdl – l-a generat, pe fondul crizei, simplul mesaj al lor, ca vor sa dea stabilitate tarii, prinde. Plus, promisiunile incalcate de base: fac, dreg si totusi, nimic…

Basescu pluseaza acum cu rezultatul referendumului: lumea vrea mai putin parlamentari, lumea vrea parlament unicameral. Mesajul evident populist (de obicei astea populiste sunt axate pe mariri de pensii, de salarii, dar cum romania este mai speciala, merge si asta). Mai mult, isi exprima regretul ca nu a pus in referendum si intrebarea privind anularea imunitatii demnitarilor. Eu sunt sigur ca nu e vorba ca nu s-a gandit. Este doar disperarea unui om care vede, incet, ca pierde si este bucatica de slanina pe care o flutura in fata unui popor infometat dupa dreptate.

Sa fie clar: eu nu tin neaparat sa piarda base la fel cum nu tin neaparat sa castige Geoana. Eu voiam sa iasa Crin, insa nu a fost sa fie. Ceea ce vreau eu – si cred ca toti sarmanii locuitori ai acestei tari – este sa fie liniste, sa ne vedem de treburile noastre si sa fim lasati sa le facem. Sa stim ca va fi si maine ceea ce este azi. Nu ma poate contrazice nimeni cand spun ca nesiguranta in ceea ce priveste guvernul roman – adica, avem sau nu avem? – strica mediului de afaceri. Orice firma serioasa – de genul celor de la care ne asteptam sa investeasca in tara – isi face planurile pe 5-10 ani de acum inainte, ori asta nu se poate face cu scandal permanent, in nici un caz. De aceea este important sa avem un guvern, chiar daca pare o coalitie diabolica. Aveam mai demult unul care era bun dpdv al orientarii, insa s-a stricat.

Acum, Geoana si Crin promit liniste si sunt cei care au sanse mari sa ofere. E posibil sa ne inselam. Vom vedea. Insa, cel mai important lucru pe care oamenii il transmit politicienilor este urmatorul: daca promiti ca faci ceva si ai fost ales pe baza asta, apoi, frate, pune dracului osul la treaba si fa ce ai promis. Nu te astepta ca, dupa 5 ani in care nu s-a vazut nimic, sa vii in fata tarii si sa zici: mai am nevoie de timp sau nu m-au lasat mogulii sau mai stiu eu ce alta justificare puerila.

Cu mana pe inima spun: imi era drag base si acum inca mai simt o oarecare simpatie pentru el. Insa m-a dezamagit profund prin lipsa lui de actiune. Momentul in care trebuia sa dea drumul la referendum era in 2004. Si atunci sa puna intrebarea: Vrea lumea imunitate pentru demnitari? Si lumea zicea NU. Vrea lumea sa reducem numarul de parlamentari? Si lumea zicea NU. Vrea lumea vot uninominal clar, fara liste? Si lumea zicea DA. Acum e doar frectie cu apa rece la picior de lemn. Momentul actiunii este cand poti sa faci ceva, dupa aceea este absolut inutil si te agiti ca un pepsi.

Valabil pentru orice politician: daca nu aduci ceea ce ai promis, atunci du-te dracului!

Later edit:

In ‘90 nu am stiut cum e cu alegerile si l-am votat pe Iliescu

In ‘92 eram inca subjugati de carisma lui si nu stiam multe (ca se poate mai bine de atat) si l-am reales pe Iliescu.

In ‘96 ne-am saturat de zambetul lui diabolic si de comunistii lui si l-am ales pe Constantinescu, sperand ca o sa faca treaba promisa. Ulterior, a declarat ca fortele potrivnice l-au invins, drept pentru care nu a reusit nimic din ce a promis. Ca rezultat, PNTCD a iesit din randul partidelor care conteaza cu adevarat, ramanand o enclava in Timisoara.

In 2000 l-am pedepsit pe Constantinescu si lipsa lui de eficienta si ne-am intors la Iliescu, pentru ca … sincer nici nu stiu de ce, ca de comunisti tot suntem satui.

In 2004 ne-am saturat de Iliescu si de clica lui si ne-am indreptat plini de sperante catre Basescu si mesajul lui eliberator de coruptie, minciuna si furt.

In 2009 il pedepsim pe Base pentru ca nu a reusit sa faca ce ne-a promis. A vrut vreodata?

Din punctul asta de vedere, sistemul democratic functioneaza: votam schimbarea. Partea nasoala este ca schimbarea este doar de nume de presedinte.

De furat fura toti. Singura posibilitate de a-i pedepsi este de a le lua ciolanul de la gura. Ceea ce se intampla acum. In rest, sa ii ia dracul pe toti, cu neamurile si protejatii lor. Singura speranta este in dreptatea universului…

Ce aberatii sunt astea?

Later edit: link-ul pe care l-am inserat aici nu mai exista. Am cautat si pe site la ei si nu mai este nici un articol pe tema asta. Sa fie vreunul din cititorii mei angajat la unica?!?!?!? Ma intreb…

Pe bune ca ma gandesc tot mai mult ca toate revistele astea pentru femei sunt pierdere de vreme. Le invata numai la prostii. Viata e scurta, tanar esti doar o data, ce sens are sa te abtii de la ceea ce iti face placere?

Va dati seama, un asemenea articol isi datoreaza existenta a nenumarate femei care isi pun aceasta problema: e pacat sau nu sa mi-o trag in postul Craciunului. Cica nu este pacat. Insa daca o faci, nu aprofundezi relatia cu Isus. Pentru cele care sunt nesigure pe ele e ca si cum i-ai zice clar in fata: bah, e pacat! Lasa-te de gandurile murdare! Ei bine, daca nu iti dai seama singura, mai bine nu citi prostii din astea. Esti nebuna? Vrei sa iti plece barbatul dupa alta daca tu, ca proasta, il privezi de distractie vreo 6 saptamani, numai pentru ca o desteapta de la ziar a spus asta, in timp ce topaie de zor in sula iubitului?

http://www.evilmilk.com/pictures/Religion849.htm

Imi aduc aminte de vremurile cand eram eu in liceu. Liceul, la fel ca si gimnaziul si ciclul primar, l-am facut in aceeasi institutie scolara. Director plin si director adjuct erau doi indivizi, ambii profesori de matematica, mari, solizi, cu niste palme grele. Cand treceau ei doi, unul langa altul, pe holurile liceului, parca trecea bulzoderul, asa se facea carare in fata lor. Mai imparteau si palme, dupa nevoie si dupa merit. Pe acest director l-am avut si diriginte in perioada gimnaziului. Am luat si eu o singura data in toata perioada de 12 ani petrecuti acolo.

Prin clasa a 8-a aveam un coleg mai sturlubatic. Ce s-a gandit el, vazand de pe geamul clasei niste persoane care maturau strada. Daca va mai aduceti aminte, aveau tomberoanele alea cu roti mari pe care le impingeau pe strada impreuna cu matura din dotare. S-a pus baiatul sa arunce cu petarde in tomberoane, cu speranta sa le sperie si sa ne amuzam copios. Cum nu voia nici unul sa piarda episodul, eram toti buluc pe geamurile clasei, sa vedem ce se va intampla. Noi eram la etajul I. Deodata, din spate, se aude tunand directorul: “Ma, ce faceti aici!” si a inceput sa imparta palme de zor, la cine apuca, fara discriminare, desi cred ca fetele nu au primit, insa nu sunt prea sigur pentru ca in clipa aia imi cam tiuiau urechile de la palma primita.

Ei bine, directorul si adjunctul faceau legea in scoala. Incepuse vremea smecherasilor de cartier care veneau in pauze la agatat de fete. Erau probleme, fetele se plangeau ca vin aia si nu le lasa in pace – desi pe undeva cred ca si lor le facea oarecum placere, ca deh, asa-s femeile – si directorii au luat masuri. In o zi, in puaza, au pus ei ochii pe unul care nu parea a fi din scoala noastra (si cum ar fi putut fi in modul in care era imbracat?!?!?). “Ma, ce cauti tu aici!” l-a luat directorul, prieteneste, de ureche cu o mana in timp ce ii ardea cate o palma pe fiecare obraz de s-a inrosit baiatul, acum nu stiu sigur daca din cauza palmei primite sau din cauza umilintei indurate: el, smecher de cartier, sa fie batut de un profesoras de matematica? Nu se face! Individul a disparut impreuna cu prietenii lui de agatat, in biroul directorului. Nu se stie ce s-a intamplat acolo, cert este ca ei nu au mai venit. Au fost altii in schimb care au venit si la fel cum au venit, au si plecat. Ca in povestirile din istorie despre turcii multi care au venit sa ii bata pe vajnicii aparatori tarani ai patriei.

Avea profesorul asta un stil, evident cultivat in timp. Putea sa treaca pe langa un elev care facea orice decat ceea ce trebuia sa faca in timpul orei, sa ii arda cate o palma pe fiecare obraz de-l inrosea cumplit si sa isi continue drumul, fara ca macar sa ne dam seama ce s-a intamplat. Auzeam numai “slap, slap” si gata. Elevul rosu, profesorul la 2 metri de el. Cireasa de pe tort era cand il prindea pe elev de urechi, cu fiecare mana pe cate o ureche, ii lasa urechea, scurt, din mana ca sa ii arda o palma pe obraz, apoi il prindea iar de ureche, nu de alta, dar trebuia sa ii tina capul in pozitie pentru ca si obrazul celalalt sa primeasca palma, in cel mai pur spirit crestinesc.

In tot timpul asta, nu am auzit pe nimeni sa se planga, sa faca scandal, fie copii fie parinti. Elevii stiau ca au facut o boacana si se asteptau sa primeasca pedeapsa. Parintii erau chiar usurati ca le-a fost luata o responsabilitate de pe umeri: educarea copiilor pe care ei deja incepusera sa ii piarda de sub control. In cadrul scolii era o lege:  daca faceai boacane, primeai palma. Si unii erau chiar abonati zilnic.

Acum citesc despre directorul unei scoli care este anchetat pentru ca a lovit un elev. “Doi elevi se jucau in toaleta scolii, unul tragea de o usa, celalalt o impingea”, zice tatal copilului lovit de director. Acum, copii astia doi ori sunt niste idioti care s-au gasit sa se joace in toaleta (au pus ochii pe o usa si unul o impinge, altul o trage, ca sa ce? Sa vada daca se rupe?) ori situatia seamana extrem de mult cu situatia de bataus al clasei, care pune ochii pe cate un elev mai timid si il face de rahat, in situatia de fata inchizandu-l in toaleta si nelasandu-l sa iasa din cabina. Ori, directorul, stiind cu ce pramatie are de a face, nu a mai rezistat si l-a altoit. In momentul ala, copilul dracul se duce acasa si se plange ca l-a batut la scoala. Parintele, bineinteles, ca asa a vazut ca se poarta, manat probabil si de un oarecare interes, cine stie cand i s-o fi reprosat de catre director ca nu isi educa bine copilul, vede oportunitatea si face scandal. Ca asa sunt adolescentii din ziua de azi: sunt mari si tari, smecheri, insa fara sa isi asume responsabilitatea pentru actiunile lor – ca sunt minori, vezi bine – si nici riscul de a si-o lua pe cocoasa. Ei nu, se duc la politie, ca “m-a batuuuuuuuuuuuuuuut” si plang cu lacrimi de crocodil. Si autoritatile trebuie sa intervina pentru o pramatie care ar trebui pusa la zis si impuscata iar parintii lui, preventiv, ar trebui sterilizati pentru a nu mai da nastere la asemenea cretini.

crin s-a bagat in pat cu geoana. ok. alegerea lui. i-a luat si pe cei de la udmr, in o binevenita reintoarcere la guvernare care sa accentueze calitatea lor de permanenti guvernanti, functie de alianta politica de moment. ce se va intampla in continuare?

pai, simplu. conditiile puse de pnl sunt: neamtul premier, principii liberale pentru programul de guvernare al premierului, chestii din astea, care fac bine tarii. sau asa se pretind. adica, plusul de liberalism acordat unui regim de stanga, dupa cum am spus anterior. la fel cum am mai spus ca si basescu se va uita in ograda pnl pentru o alianta ulterioara. dar i-a suparat prea mult pe liberali..

ce va face electoratul? majoritatea se va duce dupa crin. e la mintea cocosului. omul simte dureros lipsa de armonie la nivelul conducerii tarii si acum ar cam face absolut orice pentru ca sa aiba liniste. macar atat, sa isi vada linistit de treburile lui, nu sa isi mai bata capul si cu prostia celor de la bucuresti. si cand te gandesti ca totul a inceput pt ca basescu il voia neaparat pe ala ca un dop premier si – daca e sa credem presei – asta era in mintea lui in timp ce statea frumusel si confortabil sub fustele elenei (si aici nu e nimic incestuos pentru ca ma refer la cealalta)

crin acum nu mai poate sa isi retraga sprijinul acordat psd decat daca nu se vor intelege asupra principiilor liberale pe care sa le includa in programul de guvernare. in o asemenea situatie, avand la mana dovezi clare ale “rautatilor” pregatite de rosii sistemului de afaceri romanesc si angajatilor romani (mariri de taxe, taxe suplimentare etc), crin se poate muta fain frumos in curtea pdl, plangand pe umarul lui basescu: uite, traiane, ce vor astia sa faca. sunt nebuni! o astfel de situatie ar da legitimitate lui crin, pnl, base si premierului desemnat. bineinteles, de data aceasta va trebui sa fie tot neamtul pentru ca altfel s-ar incalca principiile liberale si mai ales, dreptul de prim venit al pnl in curtea primarului sibian. asta ar fi o lovitura sub centura data lui geoana si psd din care cu greu si-ar mai reveni. plus ca motivul primordial al lui crin ar fi: vreau binele tarii si poporului astuia care i-ar aduce lui si pnl recunostinta din partea alegatorilor. castig pe toata linia.

base nu isi va putea permite sa lase electoratul pnl fara un far calauzitor care ar putea sa ii trimita pe astia sa puna stampila pe numele lui geoana. asa ca l-ar accepta in ciuda scurtei aventuri de … o noapte sau mai multe.

concluzia: in un fel sau altul vom avea un guvern cu tendinte liberale, fapt posibil prin rezultatele la votul de duminica al carui mare castigator a fost pnl si crin. e fenomenal sa concurezi pentru primele 2 pozitii si sa castige cel care a iesit pe a 3-a.

problema: sa zicem ca psd si pnl nu mai bat laba pana la urma. pnl se cupleaza cu pdl (si udmr). la un moment dat, iar se cearta (ceea ce este posibil cu base presedinte). base va duce tara iar in haosul de acum. frumos, nu?

alta problema: psd si pnl raman fericiti unul in bratele celuilalt. la un moment dat, se cearta (ca doar nu s-or iubi cat lumea) si se ajunge in aceeasi situatie de acum, insa cu alti jucatori: geoana presedinte, psd guvern minoritar. sa zicem ca se va face o noua majoritate in parlament: pnl + pdl. ce va face geoana atunci? va numi un premier conform dorintei majoritatii? sau se va face ca a uitat de tot spectacolul de acum.

sa imi raspunda si mie cineva la intrebarile astea ca sunt tare curios de rezultate.

oare a cata?

de unde obsesia asta a omenirii pentru sfarsitul apocaliptic? am impresia ca tema asta a prins o bucata mare din productiile hollywoodiene, cu toate variatiile ei: razboi atomic (sfarsit artificial, autoindus) sau cele naturale: meteorit (urias, cum altfel), soarele supernova, soarele care se opreste, incalzirea pamantului, meteteorit + soare supernova + razboi atomic samd. majoriteatea acestor evenimente se intampla in viitorul apropiat (maxi 10 ani in viitor).

de ce ne credem noi, cei de acum, mai cu doua perechi incat sa meritam sfarsitul lumii sa vina sa ne onoreze pe noi cu prezenta sa finala? saracii de acum 200 de ani, cand au trecut din 17XX in 1800, nu meritau mai mult? de ce la ei nu a venit dar la noi vine sfarsitul lumii?

hai sa fim seriosi, nu suntem nici asa de “norocosi” si nici nu suntem asa de sinucigasi incat sa ne chemam sfarsitul. simplul fapt ca acum stim mai multe despre pericolele care ne pandesc nu inseamna ca se si intampla. si eu nu cred niciodata exprimari de genul: cea mai mare … in istoria inregistrata. da’ asta, istoria inregistrata, cum se inregistra acum 200 de ani? cate lucruri ne scapau atunci pentru ca nu stiam sa le vedem? de unde stim noi ca nu e la fel ca si pana acum si perioada asta este pur si simplu una ca toate celelalte?